marți, 29 ianuarie 2013

elephant

nu cred si nici nu stiu daca am sa pot sa te iert vreodata.
probabil nu. chiar daca eu mereu am spus ca nu noi sintem in masura de a ierta. inchide ochii si mergi mai departe.
poate cindva, cumva, cel mai probabil iluzoriu, am sa ma prefac ca am uitat tot si o sa ne intilnim la vreun pahar de vin. dar ce se ascunde in suflet e tainic.
sufletul nostru este ca un elefant, el nu uita niciodata nimic.
nici al meu nu difera cu nimic.

nu cred si nici nu stiu daca am sa pot sa te iert vreodata.

joi, 24 ianuarie 2013

opt minute

sa fie liniste.
atit de liniste incit sa simt cum se zbate ignorarea noastra de pereti.
da, hai sa ne ignoram in continuare intr-o liniste absurda.
sa ne ignoram tandru, frumos, provocator si prostesc.

sa ne ignoram pina cind nodul din git nu va mai fi inghitit de o cana de ceai, pina cind doar fumul de tigara ne vor face ochii sa lacrimeze, pina cind nu vom mai tresari la sunete relevante, pina cind voi putea topi gheata cu mainile mele prea reci,
pina cind lumina soarelui se va stinge.

si atunci, vom mai avea 8 minute.
opt.
atita timp vom mai avea lumina pe pamint pentru ca in atita timp lumina soarelui ajunge linga mine si tine. doar opt minute sau tocmai opt minute doar pentru mine, pentru tine si lumina. doar pentru noi. atunci as vrea sa ma tii de mina, iar restul nu conteaza.

te rog, sa fie liniste.

duminică, 13 ianuarie 2013

n-am gasit titlu

nu stiu cum, dar eu m-am dezvatat sa scriu si m-am dezvatat sa imi fie dor.

lasati-ma voi cu eseele voastre, eu am sa beu un ceai cu cascaval, nu cu vin. prea mult alcool s-a plimbat prin venele mele in ultimul timp si nici macar el nu a mai vrut sa ramina acolo, s-a grabit sa iasa din virtejul dinlauntrul meu.
spatiu poluat de idei neclasificate.
oamenii cu cap isi doresc totul sa fie bine, isi doresc mangiieri pe spate, degete plimbate prin firele de par rasfirate, saruturi pe gene si apeluri de buna dimineata. isi doresc sa fie idealuri frumoase pentru cineva, iar eu incerc sa iti explic ca eu nu sunt idealul tau.

credeam ca am si eu cap pe umeri, fizic il am. eu nu mai vreu toate astea, pentru mine e deja prea mult bine si mie nu mi-i bine asa. eu nu stiu cum sa iti explic pentru ca tu oricum o sa ma intrebi "ce nu iti ajunge tie?", iar eu iarasi am sa incerc sa iti explic si tu iarasi o sa ma intrebi. ne-am afundat intr-un cerc vicios si cel mai probabil este ca nici eu nu mai stiu solutia corecta.

tu ieri mi-ai zis ca eu sunt tare vesela si ca mie imi este pohui, dar tu je nu te-ai plimbat prin venele mele. pur si simplu eu ma complac in starea asta. iar ieri, din noi doi trebuia macar cineva sa tina linia dreapta pina la statie.

poate era adevarat cind ziceam odata ca eu nu sunt facuta pentru iubire. poate pina cind.
iar ca sa inchei cu cel mai timpit lucru: mi-a fost dor de starea asta.