akorpvndlkiwpunct!

m-am pierdut. da, m-am pierdut.
in goana asta de a arata nu stiu ce, de a uita, de a scoate din mine totul eu nu am inteles ca, de fapt, eu pur si simplu m-am ignorat. am ignorat totul cu o indiferenta prefacuta. te minti singura pe tine si ii okay.
m-am ignorat pina m-am redus pe mine la absurd si acum... acum ma simt mai pierduta ca niciodata de mine.

sunt mai constienta ca niciodata de metamorfoza mea. si a tuturor.
noi toti, pina nu mai respiram, sintem intr-o continua metamorfoza.
si nu ne oprim niciodata. niciodata.

acolo. acolo in mijlocul marii sunt eu.

te rog spune-mi ca nu vei uita, ca nu iti va fi paralel, ca ma vei cuprinde si o sa bem ceai la tine acasa.

people change, feelings change, nothing lasts forever and we both know hearts can change too.

cade lumea in cap

cade lumea in cap.
trag toti din toate partile...
si eu, naiva, care credeam ca tot e bine si, ca in povesti, final fericit (macar pe-aproape)...
nu-s bai nici eu din 'rîzînă'.
nici macar nu mai pot sa zic 'bag picioru', n-am in ce.
si simt ca cu fiecare zi ma pierd mai mult si mai mult. i'm going down down down.
si voi, voi ce stiti? ma vedeti doar zimbind. e mai bine asa.
totul e in mine