prostii! mari prostii şi tîmpenii, de nu mai pot.
şi tu eşti un prost şi eu ca şi tine...
clar, n-am înţeles nimic. niciodată nu o să învăţ din greşelile mele.
mult prea mult cred în persoane deosebite. ce bred, recunosc. 
toţi avem instincte comune în anumite situaţii, iar restu îs doar nuanţe.
în mine se duce un război nebun împotriva ta acum, iar tu cred că te bucuri acum de o cană de ceai fără a-ţi complica gîndurile sau a analiza cîte ţigări am fumat noi ieri. superb.

o să pun o grămadă de regrete în pungi de plastic ca mai apoi să le scot, să mă uit la ele şi să exclam: ce fignea!


florilele mele se usucă pe masă, iar hainele toate-s murdare.
asta a fost tot? serios?
bred.

                                                                      aş vrea.