joi, 3 decembrie 2015

pampam

tinerete si aventuri, ah
cand esti in procesul de "cautare de sine" ai mereu scuza asta pentru orice.
m-am mut, iubesc, fug, te las, calatorim, ne despartim. ne cautam, incercam sa ne gasim.
si asteptarea asta de a gasi ceva la capatul acestei cautari e atat de intensa incat atunci cand parca te lovesti de ceva cald-caldut vrei sa fugi. s-o iei la fug pe strazi, pe nori, pe orice numai sa ajungi undeva de unde s-o poti lua de la capat cu vesnicul cautat. negam pentru ca ne e teama de momentul adevarului (ce maret!). ne e teama de noi cei adevarati. nu prea ne vedem zi di zi, si na, se cam aduna emotiile.
*
iesi din zona confortului nu atunci cand te cauti pe tine blabla
ci atunci cand stii de ce ai nevoie, stii si stii ca nu poti. nu azi, nu acum. si continui sa te joci de-a cautatul (doar sub pretextul, evident). mai pe scurt, continui sa existi, sa iti bei cafeaua si intelegi ca o sa ajungi in zona ta de confort nu cand esti la tine acasa, sub plapuma ta, ci atunci cand ceea ce cautai, e si a fost mereu acolo undeva in tine te va gasi. sau va veti gasi.

duminică, 21 decembrie 2014

ahh life, ahh mon amour

ma reintorc mereu. mereu mereu.
chiar daca uit, cred ca nu o sa ma reintorc sau pur si simplu cred ca nu mai este necesar.
nu, eu sunt cea care se reintoarce mereu.
mii de km, zeci de kg si o valiza cu toata viata mea.
-
ia-mi un bilet in orice directie si hai! sa mergem.

eu ma prind mereu cu gandul la cat de rollercoaster ii viata asta. cat de imprevizibila poate fi. sigur e o femeie :rasmalefic:
dar e una frumoasa. e una care flirteaza frumos si nebun cu tine, apoi te ignora cu multa siguranta si in cel mai neasteptat moment te saruta cu pasiune. te duce cu gandul departe, te lasa sa visezi in cele mai frumoase culori si cu cei mai frumosi unicorni ca apoi sa iti lase un mesaj de adio lipit pe frigider.
sau, mai putin dramatic, cu zambetul ei seducator isi cumpara un bilet intr-o singura directie spunandu-ti "nu stiu cand ma intorc, dar tu asteapta-ma, pupsik". mmmhhh.
-
nu-ti ramane nimic de facut. nimeni nu o sa iti ofere solutii si chiar si de ar fi asa, de unde sa stii tu ce e mai bine de facut. asaza-te confortabil si asteapta, se reintoarce ea cu siguranta, doar ti-a zis ca a fost dragoste la prima vedere.
poate aceste iubiri nu mor niciodata, who knows.

vineri, 20 iunie 2014

numai sa respiri, nu-i de ajuns

cat de patetic.
fiecare dintre noi vrea ceva dulce, si nu, bucata de napoleon n-o sa-si faca efectul asteptat.
ne stingem incet-incet fara iubire, fara sa stim ca cineva, undeva, se gandeste acum cu cine sa imparta o tigara.
ne muscam coatele stiind ca nu putem fi noi aceia si asteptam consolarea exprimata in dulceagrii de mesaje.
patetic.

iubire. toti vrem iubire.
ne nastem cu boala asta incurabila, mama ei de maladie imposibil de lecuit.
nu incerca sa ajungi in sevraj pentru ca atunci mori.

pentru iubire. cheers, darling

joi, 22 mai 2014

dilige, et quod vis fac

si-a facut loc in mine o boala, nu stiu daca acum am intimpinat-o in lumea mea sau abia acum si-a hotarat sa isi arate simpotomele: nevoia enorma de multa sinceritate.
e greu sa traiesc cu ea.
rationalizarea mea este complet ravasita de indoieli si intrebari care se amesteca in neantul nehotararii care imi vine din imediata realitate.

eu am nevoie de sinceritate, mereu, continuu,
nu pot sa imi deschid sufletul acolo unde nu a fost asternuta o plapuma de sinceritate.
eu am nevoie de siguranta pe care ti-o ofera ochii unui om sincer.
eu am nevoie de cafele la mijloc de noapte si pupuri pe frunte sincere. spontane.
dilige, et quod vis fac. am citit intr-o carte de-a lui eliade si am inteles ca asta trebuie sa imi ramana tiparita.
-
zilele trecute, intr-un moment de sinceritate cu mine, m-am intrebat ce vreau eu de fapt sa obtin in viata?
n-am putut sa raspund asa ca am intrebat cateva persoane. ele stiau, raspunzandu-mi prompt si sigure. sot iubitor, casa, cariera and stuff.
atunci, momentul meu de sinceritate a continuat si eu mi-am dat seama ca, cel putin pana acum, eu nu mi-am pus astfel de scopuri. involuntar, mi-am raspuns atunci, eu vreau sa ma regasesc, pe mine.

daca ei nu vor sa imi ofere sinceritate, vreau eu sa imi ofer.
eu vreau sa fiu sincera cu mine. vreau sa ma gasesc, sa ma re-gasesc. sa nu uit de mine.
am realizat pana acum faptul ca niciodata nu ma voi cunoaste per total. nu sunt sigura ca va veni un timp cand strafundurile sufletului meu isi va deschide portile pentru mine. stiu asta si totusi nu vreau sa ma abandonez. imi vreau legatura cu mine prinsa intr-un tandem sigur, chiar daca asta va duce la o eventuala dezamagire completa.
oamenii dezamagaesc cel mai mult, iar eu inca nu am invatat cum sa ma protejez. 

joi, 24 aprilie 2014

sa stii ca mie mi-i dor de tine.
asa cum esti tu, cu toti nervii existenti, iti simt lipsa.
acel umar, acea siguranta...
-
te rog sa fii cineva. nu te lasa coplesit de nimic. urca, te rog, cat de sus poti.
vreau sa fiu mandra de tine.
-
si vreau sa nu ma uiti.

marți, 11 martie 2014

talk is cheap

valabilitatea starii mele de bine a expirat.
m-a parasit fara regrete, fara un anunt pe cutie, tiparit cu cerneala neagra, fara macar sa imi spuna, chiar si cu ironie "sa nu-ti fie trist, ma intorc eu".
-
mda, trist, dar adevarat.
tu te-ai afundat in nehotararile tale.
eu m-am afundat in hotararea mea de a nu interveni in nehotararea ta.
si aici toate zambetele mesajelor dulci s-au aruncat undeva departe.

din nou, trist, dar a trebuit sa o fac.
eu vreau iubire si caldura, dar o vreau in mod natural, nefortata si neceruta.
sa ma invaluie cum o face soarele.

sa iti plimbi degetele prin parul meu, iar soarele sa curga peste noi.



duminică, 2 februarie 2014

manhattan

o prea lunga asteptare dauneaza.
atunci cand astepti mult, devine trist si sumbru in suflet.
ti-ai pus ultimile sperante pe care le mai aveai, le-ai trimis nestiind nici tu unde. Nu stii daca au ajuns sau nu, poate s-au oprit obosite, pe undeva prin nameti. Sau poate au fost trimise inapoi.
-
parca nu mai suntem copii, poate ar trebui sa-ti schimbi atitudinea.
poate suntem prea mari pentru unele lucruri si prea mici pentru altele
sau poate ar trebui doar sa vezi lucrurile mai profund
getting off
getting offline.


let's just go to Manhattan

duminică, 19 ianuarie 2014

that's so damn hard...
that's so damn...

si poate ar trebui sa fiu eu altfel, dar cum...
sau poate ar trebui sa raman eu. si parca raman...
sau poate ar trebui sa imi gasesc un echilibru interior, dar ei il au?

chiar nu stiu unde si cu ce gresesc.
si nici macar cum as putea sa remediez tot.
-
nu, eu nu vreau multe.
vreau ceea ce vad.
si nu vad ceea ce vreau.

duminică, 22 decembrie 2013

doruri

vine un timp cand iti dai seama deja ca ai crescut.
nu mai crezi in prietenii legate usor. iti dai seama ca prietenii s-au facut pana acum si pe ei trebuie sa ii tii o viata langa tine.
nu mai crezi in dragostea pe care o vezi in filme. nu mai stii daca candva o sa vina sau macar daca exista.
iti dai seama ca trebuie sa te rupi de aici, de casa, de unde te-ai legat, ca sa iti fauresti singur aripi cu care sa zbori mai apoi.

vine un timp cand nu-ti mai pare ca se rupe cerul atunci cand plangi tu, ci atunci cand o vezi pe mama plangand.
-
si dorul. vesnicul dor. 
vine un timp cand realizezi ca viata asta-i legata pe-o creanga de dor si oricat ai vrea n-o sa poti sa-l ignori.

mi-e dor de tot. mi-e dor mereu. 

miercuri, 25 septembrie 2013

asa cum pleaca toamna cocorii, asa plecam si noi.

uneori, cind luam o decizie, nu ne gindim la ce consecinte poate avea.
sufletul stie.
-
suntem tineri si credem ca suntem infiniti. credem ca suntem infiniti pentru ca cei mai ciotcos de infinit oameni sunt cu noi. si credem ca suntem mareti si ca avem tot timpul din lume sa fim tineri, sa facem prostii si sa fim impreuna. si poate ar fi asa daca timpul nu ne-ar da doua palme sa ne aduca aminte ca anii fug, iar noi crestem odata cu ei si unele lucruri se mai schimba.
si iti dai seama ca drumurile voastre se despart si incepi sa iti faci valizele.
si iti dai seama ca totul incape in 2 valize.
o viata de om ascunsa in doua valize.
atit.
le urci in tren si pleci.
pleci doar tu si doua valize.
asa cum pleaca toamna cocorii, asa plecam si noi.

e atit de bine si totusi atit de greu atunci cind ai oameni dragi, oameni buni.


http://www.youtube.com/watch?v=R4shwJBnYEM