luni, 28 noiembrie 2011

i am embarrassed. sincer.

eu cred că există unele momente cînd totul, absolut totul ţi se pare o copie a unei copii.
totul devine banal, chiar dacă diferit.
şi deci, hai să scriem într-aiurea şi nevtemu.
eu nu ştiu ce se intimplă în creieraşul cela al tău.
şi-i trist, pentru că înainte ştiam. sau măcar îmi părea mie că ştiu.

ne agăţăm de persoane care nu simt nici un gol acolo, în suflet, cînd ecranul telefonului mobil este gol.
ne complicăm. se duc gîndurile noastre, siguranţa noastră.  se duc ca fumul de la frunzele de toamnă arse.
complicăm lucrurile şi apoi ne plîngem de cît de shity este totul.
-
şi eu cred ca i should get used that he doesn't give a fuck. i should get used to not care anymore.
http://www.youtube.com/watch?v=X5A-rKuV5D8
încă mult timp a să mor după cîntecu ista. promise.
-
da ie-te blea in mîini odata că mă-nervezi deamu.
ie şi îţi pune luminiţele şelea în cameră odată si ugamaneşte-te.


te rog, ai grijă de tine. pup.

duminică, 6 noiembrie 2011

nu ai titlu

eu vreau sa spun multe. eu as putea vorbi cu un om de suflet zile in sir.
vreau sa stii ca atunci cind iti vei aduce aminte de mine, ar putea fi prea tirizu.
sunt starile mele irelevante?
banal, tipic adolescentin?
crize de identitate?
nu, blea.
e suflet, e ceea ce simti. nu poate fi nicidecum altfel decit sincer.
sufletul e sincer. 
asa as vrea sa fii si tu. 
nu ca nu mi-ar placea demnitatea si orgoliul tau, dar pentru ea, pentru ca o iubesti, pentru ca zici tu ca o iubesti, ai putea sa iti lasi liber sufletul, sa vorbeasca si el.
cred ca viata asta e mai mult facuta din dor si nostalgii. dezamagiri si citeva fericiri de scurta durata. 

sâmbătă, 22 octombrie 2011

ăăăăăăăă

eu sincer nu mai stiu...
e frig si e distanta.
e o cana de ceai goala. si mainile mele reci.
e mult ghinion, cred. sau poate doar o realitate neconstientizata pina acum. ce conteaza, este ce este.
multe chestii care ma leaga de tine, care imi zic ca trebuie trebuie trebuie sa ajung la statia-terminus cu tine. impreuna.
timpeniile pe care le am in cap vin din realitate, vin odata cu pesimismul. imi zic sa imi bag piciorul, imi zic ca nu pot, imi zic ca e greu si nu rezist.
si tu taci. taci si nu spui nimic.
protect me from what i want. protect me.

duminică, 4 septembrie 2011

sdmd.sdti.

şi dacă nu ai noroc nu încerca să fugi în calea lui.
aş fi vrut să zic multe despre o vară care a fost parcă desenată pe o foaie de la sfîrşitul caietului de chimie atunci cînd nu ţi-e a teme. şi totuşi gîndurile mele fug. ştiu ele unde.
de mare o să îmi fie dor şi de el.

şi sincer, chiar credeam că nu mă mai întorc.
am uitat că fericirile mele nu ţin mult.


miercuri, 8 iunie 2011

să dormi mult şi să uiţi tot

să nu mai prinzi insomnii pe pereţi.
să nu îţi mai laşi creierul inundat de atîtea aberaţii.
să laşi pofighismul activ pentru unii şi inactiv pentru alţii. ştii tu care.
să accepţi că oamenii vin şi pleaca. doar tu rămîi.
să preţuieşti oamenii de lîngă tine.
şi nu fi egosită. nici tu egoist.
să mai prinzi nopţi tîrzii rătăcind pe sub luminiţele oraşului.
să mai speri, încă puţin.
să nu te afecteze.
şi lasă-i să intre în viaţa ta.
să te muţi pe malul mării.

aş fi vrut să ma nasc intr-un secol trecut.

vineri, 20 mai 2011

incoerent

m-am dezamagit.
deplorabil, sincer. cum nu credeam ca poate fi.
care ii sensu pina la urma sa te implici daca primesti numai indiferenta?
oamenii degradeaza si nici nu mai inteleg unde incape atita superficialitate si pofighism intr-un suflet de om.
mi-am pus sperante, dar au fost si ele trimise naibii.
nu conteaza. bine ca macar astea is la infinit.
-
imi pare rau de diferenta enroma dintre acum si atunci.

joi, 5 mai 2011

404, error
...in afara ariei de acoperire...
sa te iei in maini. 

sa te tii tare. 
inca inca inca putin si pofighismul o sa fie mai acut.
nu mai astept nimic altceva decit vara.


eu descopar, redescopar (ce conteaza) chestii aberante care se invirt toata ziua in chestia din cap si in cea din cutia toracica. ii bred? da... mare bred.
dupa mult timp, nu mai doare nimic. absolut nimic. 


404, error


не взлетим, так поплаваем
аривидерчи.

sâmbătă, 16 aprilie 2011

akorpvndlkiwpunct!

m-am pierdut. da, m-am pierdut.
in goana asta de a arata nu stiu ce, de a uita, de a scoate din mine totul eu nu am inteles ca, de fapt, eu pur si simplu m-am ignorat. am ignorat totul cu o indiferenta prefacuta. te minti singura pe tine si ii okay.
m-am ignorat pina m-am redus pe mine la absurd si acum... acum ma simt mai pierduta ca niciodata de mine.

sunt mai constienta ca niciodata de metamorfoza mea. si a tuturor.
noi toti, pina nu mai respiram, sintem intr-o continua metamorfoza.
si nu ne oprim niciodata. niciodata.

acolo. acolo in mijlocul marii sunt eu.
te rog spune-mi ca nu vei uita, ca nu iti va fi paralel, ca ma vei cuprinde si o sa bem ceai la tine acasa.

people change, feelings change, nothing lasts forever and we both know hearts can change too.

vineri, 8 aprilie 2011

cade lumea in cap

cade lumea in cap.
trag toti din toate partile...
si eu, naiva, care credeam ca tot e bine si, ca in povesti, final fericit (macar pe-aproape)...
nu-s bai nici eu din 'rîzînă'.
nici macar nu mai pot sa zic 'bag picioru', n-am in ce.
si simt ca cu fiecare zi ma pierd mai mult si mai mult. i'm going down down down.
si voi, voi ce stiti? ma vedeti doar zimbind. e mai bine asa.
totul e in mine

duminică, 27 martie 2011

multi.ani

si de fapt chiar nu conteaza anii aici, anii de cind ne tineam de maini, ci momentele noastre.
si stiam ambele ca tot ce o sa fie mai departe, o sa ne tina si mai strins impreuna.
si o sa mergem prin viata, tinindu-ne de mina si rizind de la nimicuri.

pentru ca ceaiul meu ii bun, si al tau la fel.
si pentru ca tu stii ca eu beau ceai negru, iar eu stiu ca tie iti place ciocolata cu lapte.
pentru ca mergem cu troleul atunci cind eu te rog.
pentru ca am sa vin la concertele tale, si am sa stau in primul rind. si tu o sa vii la spectacolele mele)
pentru ca tu deja ai 18.
si pentru ca ii primul post dedicat tie.
si pentru ca am incredere.
-
si tot ce vreau pentru tine este sa iti vezi visele implinite, sa ramii tu
si sa ma cuprinzi mereu.


pentru ca mereu o sa fim noi. te cuprind.

miercuri, 9 martie 2011

astept

sunteti si voi, asa cum suntem toti, de fapt, egoisti.
eu totusi ramin si mai astept.
ideea ii ca acum nu-mi mai pasa de nimic. 
vreau doar vara pentru ca peretii camerei mele s-au saturat, efectiv, de mine. 
centru gol si sa mergem desculta doar noi. doi. 

miercuri, 16 februarie 2011

you're too young to be this empty, girl.

ea are atitea sperante, atitea vise incit ai zice ca si componenta ei este formata numai din asta.
este atemporala.
trece grabita pe strada, se pierde in multime. timpanele ii sunt inundate de sunetele melodiei care crede ca ii apartine doar ei. cantecul ei.
vintul fuge prin parul blond, oarecum drept (niciodata nu vrea sa stea asa cum il roaga ea).
da, afara-i rece dar ea deja s-a obisnuit ca doar manusile ii mai incalzesc mainile. doar vintul ii mai saruta parul.
trece pe linga ziua de 27 sau poate 14, ar putea fi si 5 ar putea fi oricare alta, una in care ei au trecut pe aici. ea.
isi da seama ca nu mai conteaza, a acceptat trecutul ca trecut si prezentul ca prezent.

nu mai e mult si ceva se va schimba. nu mai e mult si soarele ii va saruta parul oarecum drept.



vineri, 11 februarie 2011

aici.acum.

ei ne privesc indiferenti, ei merg pe linga noi. ei ne critica.
noi ranim prea des. noi calcam peste tot doar sa ajungem undeva. noi suntem egoisti.
el uita... el este indiferent si nu iubeste. el nu mai vrea sa lupte.
voi credeti? voi priviti cu dispret si mergeti mai departe. nu conteaza nimic.
ei ii pasa. ea vorbeste mult chiar daca stie ca el nu o asculta. ea citeste, ea are vise in cutiuta. ea iubeste.
tu astepti. mergi pe drum, numeri strazile, numeri piesele care iti suna in cap, numeri sperantele pierdute. nu numeri loviturile primite pentru ca te-ar epuiza. tu speri.




And then she'd say, it's Ok, I got lost on the way
but I'm a supergirl, and supergirls don't cry.

sâmbătă, 5 februarie 2011

the last

stii ca se putea intimpla,
ca putea fi altfel. forta creatoare era in mainile tale, avea epicentrul in tine. 
tot ce ai putut sa faci a fost sa o inunzi cu o indiferenta totala si apoi sa alergi in urma ei.
revine o senzatie rece ce strabate intreg corpul si nu, nu o poti opri.
nu poti opri gandurile, nu poti striga la ele sa taca, nu poti nici macar sa le pui lacat.
nu poti face nimic. niciodata nu o sa mai fie la fel pentru ca intre noi si-a facut loc viata.

ramin eu cu gandurile mele.
eu cu strazile mele.
cu obsesiile mele.
doar tu... vii si pleci. vesnic calator.
se duc naibii si sentimentele...

miercuri, 2 februarie 2011

revelatii

ideea ii ca eu nu credeam ca este posibil asa ceva. credeam ca atunci cand voi intra acolo viata mea se va opri brusc, se va pune pe pauza si apoi play iar.
dar nu.
ea si-a urmat cursul ei.
-
lucrurile bune se intimpla atunci cind nu te astepti.
tu ai fost acel lucru bun si sper sa fii in continuare, da? tu ai fost genial bai, u know. merci pentru tot.

oamenii te lasa atunci cand nu te astepti. isi baga picioru si calca pe locul in care tu ai crescut iubire pentru ei.
nu-i nimic, asta ma facut mai tare. consistenta din mine n-a murit, a murit doar partea care mai credea in voi.

in fiecare chestie rea este o parte buna.
eu stiu asta deja si am sa o tin minte mult timp. tu mi-ai demonstrat asta.
si voi ati fost pur si simplu geniali. cei carora le-a pasat de mine zi de zi. si eu am sa fiu acolo pentru voi.

revelatia de baza a fost ca oamenii isi baga picioru in ceea ce sustin ca e important. calca si distrug tot.
si apoi... ce mai ramine? doar o senzatie nu prea inteleasa...

eu chiar am realizat ca ceva s-a zbatut acolo in mine pina s-a ajuns aici. pina eu am realizat ca nu mai puteti intra atit de usor acolo sa distrugeti tot.
stii, chiar nu conteaza.
totul e in mine.

joi, 20 ianuarie 2011

wish you well


si acum, sincer vorbind, cui ii mai trebuie?
tie la sigur nu, iar tie... tie nu!

ai stiut vreodata? nu si nici n-o sa stii.
ai simtit vreodata? nu, desigur.

eu sunt la fel. aceleasi maini reci, aceleasi miscari fara vreo implicare emotionala sau macar cu vreo nuanta de ganduri insirate marunt pe celulele corpului.
vreau sa cred? nu stiu si nici nu mai vreau sa stiu.



I, I will remember you not the way you left but how you lived and what you knew.

miercuri, 12 ianuarie 2011

and now, how it feels?

s-a pus pe stop. priveste geamul aburit si vede iluzii.
insira vise peste tot. le tine ascunse pe unele.
stie atitea, dar numai sufletul ei le constientizeaza. si da, nu le materializeaza. las' ca-i bine...
-
eu iti multumesc tie pentru serile din iarna la tine acasa
tie pentru ca ma cuprinzi si imi zici ca o sa fie bine
tie multumesc pentru ca vorbim cu orele iar eu nici nu le simt
multumesc ca imi mai scrii. e distanta asta...
multumesc ca  te mai saluti cu mine pe culoarele lungi, ca ma mai deosebesti...
tie iti multumesc pentru tot.
multumesc voua, imi inundati existenta acum iar eu, eu presupun ca pina cand e bine...

ei nu ii multumesc.
devii altfel, si nu mai inteleg daca e bine sau nu.
nu mai faci nimic rational. nu mai deosebesti nimic. nu mai stii.
zici si nu faci. taci si vorbesti. vrei, si da, stai aici, taci si nu faci  nimic. aici da.

pui toate regretele intr-o cutiutsa si o arunci departe.
pui toate visele intr-o cutiutsa si o ascunzi. si speri

joi, 6 ianuarie 2011

timpul nostru

ii timpu cela cand te apuca sa scrii chestii asa, aiurea.
ii timpu cela cand te apuca sa scrii pentru ca e un dor mare care si-a facut loc acolo, undeva.
da, e un dor. dar nu-i deloc tipul cela de dor.
e dorul de vara.
dor enorm de vara si mare.
dor de zilele in care strazile iti cunosc deja pasii, sortii si tricourile.
un dor acut de dorinta din ziua de vara ca mai repede sa se faca seara, pentru ca serile de vara is nemaipomenite.
eu imi vreau acum vara. vara anului asta.
vreau s-o umplu cu chestii geniale. sa arunc regretele si tot ce tine de ele. sa arunc tot si sa fac loc soarelui.
sa fiu cu voi, sa fim impreuna si sa facem vara noastra.
-
uite, mai sunt 145 de zile pina in vara noastra.
nu-i asa mult.
o sa supravietuim.

nada surf-see these bones

marți, 4 ianuarie 2011

absolut nimic.

obsesie.
da ea trece? 
ii foarte greu sa inteleg ca ii asa. mi-i greu sa accept adevarul, incerc sa il refuz. realitatea totusi confirma.
-
si o sa-mi bag picioru si nu imi mai trebuie nimic. 
cit se poate atita?
si n-o sa-mi mai pese. da, asa am sa fac.
-
eu imi vreau playerul, peretele cu imagini si chestia cu teatru! si nu mai vreau nimic altceva.