miercuri, 12 ianuarie 2011

and now, how it feels?

s-a pus pe stop. priveste geamul aburit si vede iluzii.
insira vise peste tot. le tine ascunse pe unele.
stie atitea, dar numai sufletul ei le constientizeaza. si da, nu le materializeaza. las' ca-i bine...
-
eu iti multumesc tie pentru serile din iarna la tine acasa
tie pentru ca ma cuprinzi si imi zici ca o sa fie bine
tie multumesc pentru ca vorbim cu orele iar eu nici nu le simt
multumesc ca imi mai scrii. e distanta asta...
multumesc ca  te mai saluti cu mine pe culoarele lungi, ca ma mai deosebesti...
tie iti multumesc pentru tot.
multumesc voua, imi inundati existenta acum iar eu, eu presupun ca pina cand e bine...

ei nu ii multumesc.
devii altfel, si nu mai inteleg daca e bine sau nu.
nu mai faci nimic rational. nu mai deosebesti nimic. nu mai stii.
zici si nu faci. taci si vorbesti. vrei, si da, stai aici, taci si nu faci  nimic. aici da.

pui toate regretele intr-o cutiutsa si o arunci departe.
pui toate visele intr-o cutiutsa si o ascunzi. si speri

3 comentarii: