da, avem nevoie si de asta.
toamna parca-i butonasul 'pause' si devenim atemporali. pe pauza.
si totusi toamna ador sa merg privind cum rascolesc frunzele cu cizmulitele.
dar
eu astept zapada. vreau albul sa-mi inavdeze sufletelul, constiinta, totul-totul.
vreau zapada.
vreau manusi si caciulite si paltonase groase.
si totusi iarna ador sa privesc imensitatea, infinitul subiectiv de zapada alba.
mm..mi s-o făcut dor de iarnă,zăpadă,alb,zbînţuit pe afară...
RăspundețiȘtergereninsoare de aceea de poveste..ce frumoss..abia aştept..:)
dada, si eu aveam exact aceeasi senzatie mai ales cand scriam :)
RăspundețiȘtergere