wish you well

si acum, sincer vorbind, cui ii mai trebuie?

tie la sigur nu, iar tie... tie nu!

ai stiut vreodata? nu si nici n-o sa stii.

ai simtit vreodata? nu, desigur.

eu sunt la fel. aceleasi maini reci, aceleasi miscari fara vreo implicare emotionala sau macar cu vreo nuanta de ganduri insirate marunt pe celulele corpului.

vreau sa cred? nu stiu si nici nu mai vreau sa stiu.

I, I will remember you not the way you left but how you lived and what you knew.

and now, how it feels?

s-a pus pe stop. priveste geamul aburit si vede iluzii.
insira vise peste tot. le tine ascunse pe unele.
stie atitea, dar numai sufletul ei le constientizeaza. si da, nu le materializeaza. las' ca-i bine...
-
eu iti multumesc tie pentru serile din iarna la tine acasa
tie pentru ca ma cuprinzi si imi zici ca o sa fie bine
tie multumesc pentru ca vorbim cu orele iar eu nici nu le simt
multumesc ca imi mai scrii. e distanta asta...
multumesc ca  te mai saluti cu mine pe culoarele lungi, ca ma mai deosebesti...
tie iti multumesc pentru tot.
multumesc voua, imi inundati existenta acum iar eu, eu presupun ca pina cand e bine...

ei nu ii multumesc.
devii altfel, si nu mai inteleg daca e bine sau nu.
nu mai faci nimic rational. nu mai deosebesti nimic. nu mai stii.
zici si nu faci. taci si vorbesti. vrei, si da, stai aici, taci si nu faci  nimic. aici da.

pui toate regretele intr-o cutiutsa si o arunci departe.
pui toate visele intr-o cutiutsa si o ascunzi. si speri

timpul nostru

ii timpu cela cand te apuca sa scrii chestii asa, aiurea.
ii timpu cela cand te apuca sa scrii pentru ca e un dor mare care si-a facut loc acolo, undeva.
da, e un dor. dar nu-i deloc tipul cela de dor.
e dorul de vara.
dor enorm de vara si mare.
dor de zilele in care strazile iti cunosc deja pasii, sortii si tricourile.
un dor acut de dorinta din ziua de vara ca mai repede sa se faca seara, pentru ca serile de vara is nemaipomenite.
eu imi vreau acum vara. vara anului asta.
vreau s-o umplu cu chestii geniale. sa arunc regretele si tot ce tine de ele. sa arunc tot si sa fac loc soarelui.
sa fiu cu voi, sa fim impreuna si sa facem vara noastra.
-
uite, mai sunt 145 de zile pina in vara noastra.
nu-i asa mult.
o sa supravietuim.

nada surf-see these bones

absolut nimic.

obsesie.

da ea trece? 

ii foarte greu sa inteleg ca ii asa. mi-i greu sa accept adevarul, incerc sa il refuz. realitatea totusi confirma.

-

si o sa-mi bag picioru si nu imi mai trebuie nimic. 

cit se poate atita?

si n-o sa-mi mai pese. da, asa am sa fac.

-

eu imi vreau playerul, peretele cu imagini si chestia cu teatru! si nu mai vreau nimic altceva.

moment de stop. iar

let me go.

incerci pina la infinit.
speri cu naivitatea unui copil.
ierti, uiti.
nu poti, ii greu si nu poti accepta ca oricum te vei lovi de acelasi perete. si iar o sa doara.
ar trebui asa cum ti-ai pictat pe sufletel tot ce o fost, asa cum mintea si ochii si fiecare celula il cauta mereu asa ar trebui sa realizezi! ca e un nu.
nu mai poate fi, nu mai spera, nu mai crede.
nu.nu.nu.

refuza tot ce se transmite din suflet in creier.
blocheaza sufletul.
zi-i sa taca.

da, titlu

sincer acum, nu mai stiu...

am realizat ca ii usor sa lasi totul, sa uiti totul. sa egalezi cu 0, sau 1.

nu am realizat inca cum.

nu pot sa te acuz.

-

imi iau cana de ceai, sting lumina, aprind lumintele.

da, nu le-am mai pus, tot stau pe masa.

n-am chef. nu vreau. aman.

maine si inca multe de maine.

dezamagire.

oamenii cind is fericiti n-au timp sa scrie.

atunci ei sunt ocupati cu actiunea de a fi fericit.

luminite

si stii, sint momente cind gata, uiti totul, inchizi ochii si iti aduci aminte doar ce o fost bun si frumos.
iata momentele astea dor.
iti intra cu forta in suflet si creier, acapareaza rationalul si instaureaza starea asta de 'da stii, chiar doare', dar nu ai cui sa-i spui asta. nimanui nu-i pasa si toti se lasa doar ascultati. particip la asta si nu mai vreau sa ma revolt. asa-s omaneii astia. stranii.
-
maine imi pun luminitele de craciun. maine

think!

bad mood. nu pot. nu vreau. nununu!
nu te-ai saturat sa stai in fata calculatorului si sa tastezi aiurea 'vreau sa fie bine' si cu adaugari legate de fiecare spre ce tinde?
apoi iti plingi iar de mila si spui 'nu-mi reuseste nimic!'
pai da, din atitea incercari merita o astfel de concluzie.
si apoi, mai zici ca scuze 'pai stii, eu vreau sa fac sa fie bine, dar nu vad nici o motivare'
de unde vrei tu motivare? unde o cauti, printre sutele de refreshuri pe care le dai pe retelele de socializare?

e timpul SA FACI ceva! scoala-te din fata calculatorului care nu iti alimenteaza absolut deloc nici creierul nici sufletul. nu iti lasa cultura, visele si sperantele in mainile tehnologizarii.
n-o sa te casatoresti cu un calculator,
n-o sa iai micul dejun cu un televizor.
cu cine o sa te plimbi prin zapada?
si cine o sa-ti incalzeasca mainile?
think!

noi.eu.tu.

azi te-am cautat printre fulgii care cadeau peste buzele mele.
te-am cautat printre oamenii grabiti, inghetati si indiferenti care mergeau pe strada.
azi te-am asteptat.
luminitele mele n-au luminat.

acum, cand gradele din termometru se comporta ca niste tradatoare si fug in jos, am realizat ca n-o sa mai aiba cine sa-mi incalzeasca mainele. nici cine sa ma sarute pe par.

azi ii decembrie.
azi o pus brad in centru.
maine
maine
maine
maine
si inca multe de maine
o sa fie bine.
eu te cuprind.

 o sa lumineze candva si pentru mine. o sa vezi.

nu mai stiu...

"Truth is, everybody is going to hurt you; you just gotta find the ones worth suffering for." -Bob Marley

la naiba ca pina la sfirsit tot de dezamagesti in toti. da' ii trist si imi pare rau.

important e sa nu te dezamageasca pina cand nici obiectivul nu mai poate ierta.

oricum, nu pot sa fiu indiferenta, pot doar sa-mi pun cantecele, sa-mi iau o canuta de ceai si...