ştii, e frumos al naibii cîntecelul ăla care mi l-ai dat. sunt, de fapt, toate frumoase.
mie iar mi-i dor şi mă simt atît de vinovată.
ce am face noi dacă am sta o noapte întreagă împreună?
nu ştiu, sincer.
dar nici nu mai cred că ar trebui să mă gîndesc la asta.
-
mă irită lipsa mea de voinţă, de autocontrolare.

trebuia să scriu nişte chestii aiurea şi anul ăsta, cum fără asta.

i am embarrassed. sincer.

eu cred că există unele momente cînd totul, absolut totul ţi se pare o copie a unei copii.
totul devine banal, chiar dacă diferit.
şi deci, hai să scriem într-aiurea şi nevtemu.
eu nu ştiu ce se intimplă în creieraşul cela al tău.
şi-i trist, pentru că înainte ştiam. sau măcar îmi părea mie că ştiu.

ne agăţăm de persoane care nu simt nici un gol acolo, în suflet, cînd ecranul telefonului mobil este gol.
ne complicăm. se duc gîndurile noastre, siguranţa noastră.  se duc ca fumul de la frunzele de toamnă arse.
complicăm lucrurile şi apoi ne plîngem de cît de shity este totul.
-

şi eu cred ca i should get used that he doesn't give a fuck. i should get used to not care anymore.

http://www.youtube.com/watch?v=X5A-rKuV5D8
încă mult timp a să mor după cîntecu ista. promise.

-
da ie-te blea in mîini odata că mă-nervezi deamu.
ie şi îţi pune luminiţele şelea în cameră odată si ugamaneşte-te.

te rog, ai grijă de tine. pup.

nu ai titlu

eu vreau sa spun multe. eu as putea vorbi cu un om de suflet zile in sir.

vreau sa stii ca atunci cind iti vei aduce aminte de mine, ar putea fi prea tirizu.

sunt starile mele irelevante?

banal, tipic adolescentin?

crize de identitate?

nu, blea.

e suflet, e ceea ce simti. nu poate fi nicidecum altfel decit sincer.

sufletul e sincer. 

asa as vrea sa fii si tu. 

nu ca nu mi-ar placea demnitatea si orgoliul tau, dar pentru ea, pentru ca o iubesti, pentru ca zici tu ca o iubesti, ai putea sa iti lasi liber sufletul, sa vorbeasca si el.

cred ca viata asta e mai mult facuta din dor si nostalgii. dezamagiri si citeva fericiri de scurta durata. 

ăăăăăăăă

eu sincer nu mai stiu...
e frig si e distanta.
e o cana de ceai goala. si mainile mele reci.
e mult ghinion, cred. sau poate doar o realitate neconstientizata pina acum. ce conteaza, este ce este.
multe chestii care ma leaga de tine, care imi zic ca trebuie trebuie trebuie sa ajung la statia-terminus cu tine. impreuna.
timpeniile pe care le am in cap vin din realitate, vin odata cu pesimismul. imi zic sa imi bag piciorul, imi zic ca nu pot, imi zic ca e greu si nu rezist.
si tu taci. taci si nu spui nimic.
protect me from what i want. protect me.

sdmd.sdti.

şi dacă nu ai noroc nu încerca să fugi în calea lui.
aş fi vrut să zic multe despre o vară care a fost parcă desenată pe o foaie de la sfîrşitul caietului de chimie atunci cînd nu ţi-e a teme. şi totuşi gîndurile mele fug. ştiu ele unde.
de mare o să îmi fie dor şi de el.

şi sincer, chiar credeam că nu mă mai întorc.
am uitat că fericirile mele nu ţin mult.

să dormi mult şi să uiţi tot

să nu mai prinzi insomnii pe pereţi.
să nu îţi mai laşi creierul inundat de atîtea aberaţii.
să laşi pofighismul activ pentru unii şi inactiv pentru alţii. ştii tu care.
să accepţi că oamenii vin şi pleaca. doar tu rămîi.
să preţuieşti oamenii de lîngă tine.
şi nu fi egosită. nici tu egoist.
să mai prinzi nopţi tîrzii rătăcind pe sub luminiţele oraşului.
să mai speri, încă puţin.
să nu te afecteze.
şi lasă-i să intre în viaţa ta.
să te muţi pe malul mării.

aş fi vrut să ma nasc intr-un secol trecut.

incoerent

m-am dezamagit.
deplorabil, sincer. cum nu credeam ca poate fi.
care ii sensu pina la urma sa te implici daca primesti numai indiferenta?
oamenii degradeaza si nici nu mai inteleg unde incape atita superficialitate si pofighism intr-un suflet de om.
mi-am pus sperante, dar au fost si ele trimise naibii.
nu conteaza. bine ca macar astea is la infinit.
-
imi pare rau de diferenta enroma dintre acum si atunci.

404, error
...in afara ariei de acoperire...
sa te iei in maini. 
sa te tii tare. 
inca inca inca putin si pofighismul o sa fie mai acut.
nu mai astept nimic altceva decit vara.


eu descopar, redescopar (ce conteaza) chestii aberante care se invirt toata ziua in chestia din cap si in cea din cutia toracica. ii bred? da... mare bred.
dupa mult timp, nu mai doare nimic. absolut nimic. 


404, error


не взлетим, так поплаваем
аривидерчи.

akorpvndlkiwpunct!

m-am pierdut. da, m-am pierdut.
in goana asta de a arata nu stiu ce, de a uita, de a scoate din mine totul eu nu am inteles ca, de fapt, eu pur si simplu m-am ignorat. am ignorat totul cu o indiferenta prefacuta. te minti singura pe tine si ii okay.
m-am ignorat pina m-am redus pe mine la absurd si acum... acum ma simt mai pierduta ca niciodata de mine.

sunt mai constienta ca niciodata de metamorfoza mea. si a tuturor.
noi toti, pina nu mai respiram, sintem intr-o continua metamorfoza.
si nu ne oprim niciodata. niciodata.

acolo. acolo in mijlocul marii sunt eu.

te rog spune-mi ca nu vei uita, ca nu iti va fi paralel, ca ma vei cuprinde si o sa bem ceai la tine acasa.

people change, feelings change, nothing lasts forever and we both know hearts can change too.

cade lumea in cap

cade lumea in cap.
trag toti din toate partile...
si eu, naiva, care credeam ca tot e bine si, ca in povesti, final fericit (macar pe-aproape)...
nu-s bai nici eu din 'rîzînă'.
nici macar nu mai pot sa zic 'bag picioru', n-am in ce.
si simt ca cu fiecare zi ma pierd mai mult si mai mult. i'm going down down down.
si voi, voi ce stiti? ma vedeti doar zimbind. e mai bine asa.
totul e in mine