incoerent

m-am dezamagit.
deplorabil, sincer. cum nu credeam ca poate fi.
care ii sensu pina la urma sa te implici daca primesti numai indiferenta?
oamenii degradeaza si nici nu mai inteleg unde incape atita superficialitate si pofighism intr-un suflet de om.
mi-am pus sperante, dar au fost si ele trimise naibii.
nu conteaza. bine ca macar astea is la infinit.
-
imi pare rau de diferenta enroma dintre acum si atunci.

404, error
...in afara ariei de acoperire...
sa te iei in maini. 
sa te tii tare. 
inca inca inca putin si pofighismul o sa fie mai acut.
nu mai astept nimic altceva decit vara.


eu descopar, redescopar (ce conteaza) chestii aberante care se invirt toata ziua in chestia din cap si in cea din cutia toracica. ii bred? da... mare bred.
dupa mult timp, nu mai doare nimic. absolut nimic. 


404, error


не взлетим, так поплаваем
аривидерчи.

akorpvndlkiwpunct!

m-am pierdut. da, m-am pierdut.
in goana asta de a arata nu stiu ce, de a uita, de a scoate din mine totul eu nu am inteles ca, de fapt, eu pur si simplu m-am ignorat. am ignorat totul cu o indiferenta prefacuta. te minti singura pe tine si ii okay.
m-am ignorat pina m-am redus pe mine la absurd si acum... acum ma simt mai pierduta ca niciodata de mine.

sunt mai constienta ca niciodata de metamorfoza mea. si a tuturor.
noi toti, pina nu mai respiram, sintem intr-o continua metamorfoza.
si nu ne oprim niciodata. niciodata.

acolo. acolo in mijlocul marii sunt eu.

te rog spune-mi ca nu vei uita, ca nu iti va fi paralel, ca ma vei cuprinde si o sa bem ceai la tine acasa.

people change, feelings change, nothing lasts forever and we both know hearts can change too.

cade lumea in cap

cade lumea in cap.
trag toti din toate partile...
si eu, naiva, care credeam ca tot e bine si, ca in povesti, final fericit (macar pe-aproape)...
nu-s bai nici eu din 'rîzînă'.
nici macar nu mai pot sa zic 'bag picioru', n-am in ce.
si simt ca cu fiecare zi ma pierd mai mult si mai mult. i'm going down down down.
si voi, voi ce stiti? ma vedeti doar zimbind. e mai bine asa.
totul e in mine

multi.ani

si de fapt chiar nu conteaza anii aici, anii de cind ne tineam de maini, ci momentele noastre.
si stiam ambele ca tot ce o sa fie mai departe, o sa ne tina si mai strins impreuna.
si o sa mergem prin viata, tinindu-ne de mina si rizind de la nimicuri.

pentru ca ceaiul meu ii bun, si al tau la fel.
si pentru ca tu stii ca eu beau ceai negru, iar eu stiu ca tie iti place ciocolata cu lapte.
pentru ca mergem cu troleul atunci cind eu te rog.
pentru ca am sa vin la concertele tale, si am sa stau in primul rind. si tu o sa vii la spectacolele mele)
pentru ca tu deja ai 18.
si pentru ca ii primul post dedicat tie.
si pentru ca am incredere.
-
si tot ce vreau pentru tine este sa iti vezi visele implinite, sa ramii tu
si sa ma cuprinzi mereu.

pentru ca mereu o sa fim noi. te cuprind.

astept

sunteti si voi, asa cum suntem toti, de fapt, egoisti.

eu totusi ramin si mai astept.

ideea ii ca acum nu-mi mai pasa de nimic. 

vreau doar vara pentru ca peretii camerei mele s-au saturat, efectiv, de mine. 

centru gol si sa mergem desculta doar noi. doi. 

you're too young to be this empty, girl.

ea are atitea sperante, atitea vise incit ai zice ca si componenta ei este formata numai din asta.
este atemporala.
trece grabita pe strada, se pierde in multime. timpanele ii sunt inundate de sunetele melodiei care crede ca ii apartine doar ei. cantecul ei.
vintul fuge prin parul blond, oarecum drept (niciodata nu vrea sa stea asa cum il roaga ea).
da, afara-i rece dar ea deja s-a obisnuit ca doar manusile ii mai incalzesc mainile. doar vintul ii mai saruta parul.
trece pe linga ziua de 27 sau poate 14, ar putea fi si 5 ar putea fi oricare alta, una in care ei au trecut pe aici. ea.
isi da seama ca nu mai conteaza, a acceptat trecutul ca trecut si prezentul ca prezent.

nu mai e mult si ceva se va schimba. nu mai e mult si soarele ii va saruta parul oarecum drept.

aici.acum.

ei ne privesc indiferenti, ei merg pe linga noi. ei ne critica.

noi ranim prea des. noi calcam peste tot doar sa ajungem undeva. noi suntem egoisti.

el uita... el este indiferent si nu iubeste. el nu mai vrea sa lupte.

voi credeti? voi priviti cu dispret si mergeti mai departe. nu conteaza nimic.

ei ii pasa. ea vorbeste mult chiar daca stie ca el nu o asculta. ea citeste, ea are vise in cutiuta. ea iubeste.

tu astepti. mergi pe drum, numeri strazile, numeri piesele care iti suna in cap, numeri sperantele pierdute. nu numeri loviturile primite pentru ca te-ar epuiza. tu speri.

And then she'd say, it's Ok, I got lost on the way
but I'm a supergirl, and supergirls don't cry.

the last

stii ca se putea intimpla,

ca putea fi altfel. forta creatoare era in mainile tale, avea epicentrul in tine. 

tot ce ai putut sa faci a fost sa o inunzi cu o indiferenta totala si apoi sa alergi in urma ei.

revine o senzatie rece ce strabate intreg corpul si nu, nu o poti opri.

nu poti opri gandurile, nu poti striga la ele sa taca, nu poti nici macar sa le pui lacat.

nu poti face nimic. niciodata nu o sa mai fie la fel pentru ca intre noi si-a facut loc viata.

ramin eu cu gandurile mele.

eu cu strazile mele.
cu obsesiile mele.

doar tu... vii si pleci. vesnic calator.

se duc naibii si sentimentele...

revelatii

ideea ii ca eu nu credeam ca este posibil asa ceva. credeam ca atunci cand voi intra acolo viata mea se va opri brusc, se va pune pe pauza si apoi play iar.
dar nu.
ea si-a urmat cursul ei.
-
lucrurile bune se intimpla atunci cind nu te astepti.
tu ai fost acel lucru bun si sper sa fii in continuare, da? tu ai fost genial bai, u know. merci pentru tot.

oamenii te lasa atunci cand nu te astepti. isi baga picioru si calca pe locul in care tu ai crescut iubire pentru ei.
nu-i nimic, asta ma facut mai tare. consistenta din mine n-a murit, a murit doar partea care mai credea in voi.

in fiecare chestie rea este o parte buna.
eu stiu asta deja si am sa o tin minte mult timp. tu mi-ai demonstrat asta.
si voi ati fost pur si simplu geniali. cei carora le-a pasat de mine zi de zi. si eu am sa fiu acolo pentru voi.

revelatia de baza a fost ca oamenii isi baga picioru in ceea ce sustin ca e important. calca si distrug tot.
si apoi... ce mai ramine? doar o senzatie nu prea inteleasa...

eu chiar am realizat ca ceva s-a zbatut acolo in mine pina s-a ajuns aici. pina eu am realizat ca nu mai puteti intra atit de usor acolo sa distrugeti tot.
stii, chiar nu conteaza.
totul e in mine.