moment de stop. iar

let me go.

incerci pina la infinit.
speri cu naivitatea unui copil.
ierti, uiti.
nu poti, ii greu si nu poti accepta ca oricum te vei lovi de acelasi perete. si iar o sa doara.
ar trebui asa cum ti-ai pictat pe sufletel tot ce o fost, asa cum mintea si ochii si fiecare celula il cauta mereu asa ar trebui sa realizezi! ca e un nu.
nu mai poate fi, nu mai spera, nu mai crede.
nu.nu.nu.

refuza tot ce se transmite din suflet in creier.
blocheaza sufletul.
zi-i sa taca.

da, titlu

sincer acum, nu mai stiu...

am realizat ca ii usor sa lasi totul, sa uiti totul. sa egalezi cu 0, sau 1.

nu am realizat inca cum.

nu pot sa te acuz.

-

imi iau cana de ceai, sting lumina, aprind lumintele.

da, nu le-am mai pus, tot stau pe masa.

n-am chef. nu vreau. aman.

maine si inca multe de maine.

dezamagire.

oamenii cind is fericiti n-au timp sa scrie.

atunci ei sunt ocupati cu actiunea de a fi fericit.

luminite

si stii, sint momente cind gata, uiti totul, inchizi ochii si iti aduci aminte doar ce o fost bun si frumos.
iata momentele astea dor.
iti intra cu forta in suflet si creier, acapareaza rationalul si instaureaza starea asta de 'da stii, chiar doare', dar nu ai cui sa-i spui asta. nimanui nu-i pasa si toti se lasa doar ascultati. particip la asta si nu mai vreau sa ma revolt. asa-s omaneii astia. stranii.
-
maine imi pun luminitele de craciun. maine

think!

bad mood. nu pot. nu vreau. nununu!
nu te-ai saturat sa stai in fata calculatorului si sa tastezi aiurea 'vreau sa fie bine' si cu adaugari legate de fiecare spre ce tinde?
apoi iti plingi iar de mila si spui 'nu-mi reuseste nimic!'
pai da, din atitea incercari merita o astfel de concluzie.
si apoi, mai zici ca scuze 'pai stii, eu vreau sa fac sa fie bine, dar nu vad nici o motivare'
de unde vrei tu motivare? unde o cauti, printre sutele de refreshuri pe care le dai pe retelele de socializare?

e timpul SA FACI ceva! scoala-te din fata calculatorului care nu iti alimenteaza absolut deloc nici creierul nici sufletul. nu iti lasa cultura, visele si sperantele in mainile tehnologizarii.
n-o sa te casatoresti cu un calculator,
n-o sa iai micul dejun cu un televizor.
cu cine o sa te plimbi prin zapada?
si cine o sa-ti incalzeasca mainile?
think!

noi.eu.tu.

azi te-am cautat printre fulgii care cadeau peste buzele mele.
te-am cautat printre oamenii grabiti, inghetati si indiferenti care mergeau pe strada.
azi te-am asteptat.
luminitele mele n-au luminat.

acum, cand gradele din termometru se comporta ca niste tradatoare si fug in jos, am realizat ca n-o sa mai aiba cine sa-mi incalzeasca mainele. nici cine sa ma sarute pe par.

azi ii decembrie.
azi o pus brad in centru.
maine
maine
maine
maine
si inca multe de maine
o sa fie bine.
eu te cuprind.

 o sa lumineze candva si pentru mine. o sa vezi.

nu mai stiu...

"Truth is, everybody is going to hurt you; you just gotta find the ones worth suffering for." -Bob Marley

la naiba ca pina la sfirsit tot de dezamagesti in toti. da' ii trist si imi pare rau.

important e sa nu te dezamageasca pina cand nici obiectivul nu mai poate ierta.

oricum, nu pot sa fiu indiferenta, pot doar sa-mi pun cantecele, sa-mi iau o canuta de ceai si...

hey snow, im waiting for you. i really do

zilele de toamna-s triste, nostalgice, meditative.

da, avem nevoie si de asta.

toamna parca-i butonasul 'pause' si devenim atemporali. pe pauza.

si totusi toamna ador sa merg privind cum rascolesc frunzele cu cizmulitele.

dar

eu astept zapada. vreau albul sa-mi inavdeze sufletelul, constiinta, totul-totul.

vreau zapada.

vreau manusi si caciulite si paltonase groase.

si totusi iarna ador sa privesc imensitatea, infinitul subiectiv de zapada alba. 

de data asta - fara titlu

privesti si nu vezi.
gandesti si nu mai realizezi nimic.
nu mai sunt revelatii. s-au epuizat.
privesti peretele din fata ta si realizezi ca iti pui intrebarea "se mai merita?".
nu poti raspunde.


http://www.youtube.com/watch?v=2J4JuLDCzNs

cand...

si stii, sunt zile cand iti doresti atat de mult sa se intimple ceva bun, ceva frumos. in zilele astea posomorate, in zilele astea cand ingheata zimbetul de pe fata, iti doresti 'ceva-ul' asta care nu mai vine, care se lasa asteptat, care , poate, a inghetat si el pe drum undeva, prin statii poate.
si eu acum atat imi doresc ceva frumos, stau si astept cu temele nefacute... nu, nu vine.

bai, ma uit si vad numai niste chestii triste, si as zice 'ci-i cu copchilu ista asa trist?' da nu, nu-i asa. eu pur si simplu scriu numai cand nu-s intr-o stare euforica pe care multi o numesc 'buna dispozitie' sau also know as 'fericire'. nu stiu de ce. poate pur si simplu pentru ca atunci cand esti fericit nu-ti poti gasi cuvintele atit de usor ca sa zici tot ce simti, iar cand e stare asta mai nushtiucum cuvintele parca vin mai usor, mai nushtiucum.

am i?

iar?

si-i asa de aiurea cind pina la urma nu merge asa cum ai vrut.
si-i foarte aiurea cind stii ca se merita, si totodata ca sunt atitea chestii care is atit de nevtemu.
asa le-as da la toate un shift delete. asa as vrea...
si cum naibii sa crezi ca-i bine si peste o bucatsica de timp, gata! nu-i bai, nu-i binele. s-o dus la plimbare.
si ma simt atit de nushtiucum cind iar incep sa cred in bine. sa cred...
da care-i sensu pina la urma?
ii trist.