pînă cînd vîntul și frigul de afara îmi aduceau mîinile la o eventuala degerare, mă gîndeam că totuși noi suntem răbdători. cel puțin eu.
eu rabd cînd cineva mă calcă pe picior.
rabd profi cu lipsa lor de profesionalism, cu mici exceptii.
rabd absența banilor prin buzunarele mele.
ierni lungi. prostie. minciuni. și dezamăgiri.
și totuși undeva există un punct
pentru că destinația finală a multor prietenii și practic a tuturor iubirilor este nahui. hm
