doruri

vine un timp cand iti dai seama deja ca ai crescut.

nu mai crezi in prietenii legate usor. iti dai seama ca prietenii s-au facut pana acum si pe ei trebuie sa ii tii o viata langa tine.

nu mai crezi in dragostea pe care o vezi in filme. nu mai stii daca candva o sa vina sau macar daca exista.

iti dai seama ca trebuie sa te rupi de aici, de casa, de unde te-ai legat, ca sa iti fauresti singur aripi cu care sa zbori mai apoi.

vine un timp cand nu-ti mai pare ca se rupe cerul atunci cand plangi tu, ci atunci cand o vezi pe mama plangand.

-

si dorul. vesnicul dor. 

vine un timp cand realizezi ca viata asta-i legata pe-o creanga de dor si oricat ai vrea n-o sa poti sa-l ignori.

mi-e dor de tot. mi-e dor mereu. 

asa cum pleaca toamna cocorii, asa plecam si noi.

uneori, cind luam o decizie, nu ne gindim la ce consecinte poate avea.
sufletul stie.
-
suntem tineri si credem ca suntem infiniti. credem ca suntem infiniti pentru ca cei mai ciotcos de infinit oameni sunt cu noi. si credem ca suntem mareti si ca avem tot timpul din lume sa fim tineri, sa facem prostii si sa fim impreuna. si poate ar fi asa daca timpul nu ne-ar da doua palme sa ne aduca aminte ca anii fug, iar noi crestem odata cu ei si unele lucruri se mai schimba.
si iti dai seama ca drumurile voastre se despart si incepi sa iti faci valizele.
si iti dai seama ca totul incape in 2 valize.
o viata de om ascunsa in doua valize.
atit.
le urci in tren si pleci.
pleci doar tu si doua valize.
asa cum pleaca toamna cocorii, asa plecam si noi.

e atit de bine si totusi atit de greu atunci cind ai oameni dragi, oameni buni.


http://www.youtube.com/watch?v=R4shwJBnYEM

aici e bine

miros de cafea buna. acolo cum o sa fie?
-
din toata vara asta atit de importanta pentru un eventual viitor prosper al nostru, eu am invatat ca oricit ne-ar parea noua ca suntem de mari si pregatiti pentru o viata noua, independenta, ne e frica.
atunci cind ajungi in momentul cind iti dai seama ca chiar pleci, atunci te invaluie frica. nici nu ai ajuns bine acolo ca deja te simti strain si deja iti e dor.
-
din toata studentimea petrecuta undeva departe de casa cred ca inveti sa fii puternica, rabdatoare si inca multe alte chestii pe care urmeaza sa le invat si eu.

inca tare multe ginduri ma urmaresc, dar e atit de greu sa le pun intr-o ordine.
straniu, dar am impresia ca atunci cind o sa ajung acolo o sa imi fie mai usor. iar apoi o sa vina greul.

da, cu siguranta, oamenilor care lasa totul acasa si pleaca undeva departe trebuie sa li se ridice monumente.

atunci cind ajungi in momentul cind una dintre dorintele tale e pe cale sa se implineasca sau nu, te intrebi daca este asta exact ceea ce vrei si daca merita. eu stiu, eu vreau.
-
nu stiu de unde a pornit revolta asta a mea interioara, si nici nu stiu de unde vine dorinta asta puternica de eliberare, cert este faptul ca asta simt. iar daca simti, fa asa cum simti. nimeni nu stie mai bine despre cum sa faci ca totul sa fie bine.
-
ma asteapta marea. vin.

heartache

dupa ce am privit un film superb, filmat doar cu o camera canon, mi-am zis ca mai exista totusi dragoste frumoasa. fie ea si in filme. sau nu.
trist e ca mi-am dat seama despre ignoranta mea, aceea de a nu fi capabila sa ma detasez de tot pentru a asimila cele mai frumoase momente.
-
emotiile noastre sunt uneori mult mai puternice acolo in interior si probabil, n-o sa stii niciodata cui ar trebui sa i le arati si pe cine ar trebui sa cuprinzi si sa spui pa-pa.

probabil viata ar fi mai frumoasa daca ar exista in ea butonasul slow motion.

si mare.

mergem încet

pînă cînd vîntul și frigul de afara îmi aduceau mîinile la o eventuala degerare, mă gîndeam că totuși noi suntem răbdători. cel puțin eu.

eu rabd cînd cineva mă calcă pe picior.

rabd profi cu lipsa lor de profesionalism, cu mici exceptii.

rabd absența banilor prin buzunarele mele.

ierni lungi. prostie. minciuni. și dezamăgiri.

și totuși undeva există un punct

pentru că destinația finală a multor prietenii și practic a tuturor iubirilor este nahui. hm

elephant

nu cred si nici nu stiu daca am sa pot sa te iert vreodata.
probabil nu. chiar daca eu mereu am spus ca nu noi sintem in masura de a ierta. inchide ochii si mergi mai departe.
poate cindva, cumva, cel mai probabil iluzoriu, am sa ma prefac ca am uitat tot si o sa ne intilnim la vreun pahar de vin. dar ce se ascunde in suflet e tainic.
sufletul nostru este ca un elefant, el nu uita niciodata nimic.
nici al meu nu difera cu nimic.

nu cred si nici nu stiu daca am sa pot sa te iert vreodata.

opt minute

sa fie liniste.
atit de liniste incit sa simt cum se zbate ignorarea noastra de pereti.
da, hai sa ne ignoram in continuare intr-o liniste absurda.
sa ne ignoram tandru, frumos, provocator si prostesc.

sa ne ignoram pina cind nodul din git nu va mai fi inghitit de o cana de ceai, pina cind doar fumul de tigara ne vor face ochii sa lacrimeze, pina cind nu vom mai tresari la sunete relevante, pina cind voi putea topi gheata cu mainile mele prea reci,
pina cind lumina soarelui se va stinge.

si atunci, vom mai avea 8 minute.
opt.
atita timp vom mai avea lumina pe pamint pentru ca in atita timp lumina soarelui ajunge linga mine si tine. doar opt minute sau tocmai opt minute doar pentru mine, pentru tine si lumina. doar pentru noi. atunci as vrea sa ma tii de mina, iar restul nu conteaza.

te rog, sa fie liniste.

n-am gasit titlu

nu stiu cum, dar eu m-am dezvatat sa scriu si m-am dezvatat sa imi fie dor.

lasati-ma voi cu eseele voastre, eu am sa beu un ceai cu cascaval, nu cu vin. prea mult alcool s-a plimbat prin venele mele in ultimul timp si nici macar el nu a mai vrut sa ramina acolo, s-a grabit sa iasa din virtejul dinlauntrul meu.
spatiu poluat de idei neclasificate.
oamenii cu cap isi doresc totul sa fie bine, isi doresc mangiieri pe spate, degete plimbate prin firele de par rasfirate, saruturi pe gene si apeluri de buna dimineata. isi doresc sa fie idealuri frumoase pentru cineva, iar eu incerc sa iti explic ca eu nu sunt idealul tau.

credeam ca am si eu cap pe umeri, fizic il am. eu nu mai vreu toate astea, pentru mine e deja prea mult bine si mie nu mi-i bine asa. eu nu stiu cum sa iti explic pentru ca tu oricum o sa ma intrebi "ce nu iti ajunge tie?", iar eu iarasi am sa incerc sa iti explic si tu iarasi o sa ma intrebi. ne-am afundat intr-un cerc vicios si cel mai probabil este ca nici eu nu mai stiu solutia corecta.

tu ieri mi-ai zis ca eu sunt tare vesela si ca mie imi este pohui, dar tu je nu te-ai plimbat prin venele mele. pur si simplu eu ma complac in starea asta. iar ieri, din noi doi trebuia macar cineva sa tina linia dreapta pina la statie.

poate era adevarat cind ziceam odata ca eu nu sunt facuta pentru iubire. poate pina cind.
iar ca sa inchei cu cel mai timpit lucru: mi-a fost dor de starea asta.