you're too young to be this empty, girl.

ea are atitea sperante, atitea vise incit ai zice ca si componenta ei este formata numai din asta.
este atemporala.
trece grabita pe strada, se pierde in multime. timpanele ii sunt inundate de sunetele melodiei care crede ca ii apartine doar ei. cantecul ei.
vintul fuge prin parul blond, oarecum drept (niciodata nu vrea sa stea asa cum il roaga ea).
da, afara-i rece dar ea deja s-a obisnuit ca doar manusile ii mai incalzesc mainile. doar vintul ii mai saruta parul.
trece pe linga ziua de 27 sau poate 14, ar putea fi si 5 ar putea fi oricare alta, una in care ei au trecut pe aici. ea.
isi da seama ca nu mai conteaza, a acceptat trecutul ca trecut si prezentul ca prezent.

nu mai e mult si ceva se va schimba. nu mai e mult si soarele ii va saruta parul oarecum drept.

aici.acum.

ei ne privesc indiferenti, ei merg pe linga noi. ei ne critica.

noi ranim prea des. noi calcam peste tot doar sa ajungem undeva. noi suntem egoisti.

el uita... el este indiferent si nu iubeste. el nu mai vrea sa lupte.

voi credeti? voi priviti cu dispret si mergeti mai departe. nu conteaza nimic.

ei ii pasa. ea vorbeste mult chiar daca stie ca el nu o asculta. ea citeste, ea are vise in cutiuta. ea iubeste.

tu astepti. mergi pe drum, numeri strazile, numeri piesele care iti suna in cap, numeri sperantele pierdute. nu numeri loviturile primite pentru ca te-ar epuiza. tu speri.

And then she'd say, it's Ok, I got lost on the way
but I'm a supergirl, and supergirls don't cry.

the last

stii ca se putea intimpla,

ca putea fi altfel. forta creatoare era in mainile tale, avea epicentrul in tine. 

tot ce ai putut sa faci a fost sa o inunzi cu o indiferenta totala si apoi sa alergi in urma ei.

revine o senzatie rece ce strabate intreg corpul si nu, nu o poti opri.

nu poti opri gandurile, nu poti striga la ele sa taca, nu poti nici macar sa le pui lacat.

nu poti face nimic. niciodata nu o sa mai fie la fel pentru ca intre noi si-a facut loc viata.

ramin eu cu gandurile mele.

eu cu strazile mele.
cu obsesiile mele.

doar tu... vii si pleci. vesnic calator.

se duc naibii si sentimentele...

revelatii

ideea ii ca eu nu credeam ca este posibil asa ceva. credeam ca atunci cand voi intra acolo viata mea se va opri brusc, se va pune pe pauza si apoi play iar.
dar nu.
ea si-a urmat cursul ei.
-
lucrurile bune se intimpla atunci cind nu te astepti.
tu ai fost acel lucru bun si sper sa fii in continuare, da? tu ai fost genial bai, u know. merci pentru tot.

oamenii te lasa atunci cand nu te astepti. isi baga picioru si calca pe locul in care tu ai crescut iubire pentru ei.
nu-i nimic, asta ma facut mai tare. consistenta din mine n-a murit, a murit doar partea care mai credea in voi.

in fiecare chestie rea este o parte buna.
eu stiu asta deja si am sa o tin minte mult timp. tu mi-ai demonstrat asta.
si voi ati fost pur si simplu geniali. cei carora le-a pasat de mine zi de zi. si eu am sa fiu acolo pentru voi.

revelatia de baza a fost ca oamenii isi baga picioru in ceea ce sustin ca e important. calca si distrug tot.
si apoi... ce mai ramine? doar o senzatie nu prea inteleasa...

eu chiar am realizat ca ceva s-a zbatut acolo in mine pina s-a ajuns aici. pina eu am realizat ca nu mai puteti intra atit de usor acolo sa distrugeti tot.
stii, chiar nu conteaza.
totul e in mine.