miercuri, 25 septembrie 2013

asa cum pleaca toamna cocorii, asa plecam si noi.

uneori, cind luam o decizie, nu ne gindim la ce consecinte poate avea.
sufletul stie.
-
suntem tineri si credem ca suntem infiniti. credem ca suntem infiniti pentru ca cei mai ciotcos de infinit oameni sunt cu noi. si credem ca suntem mareti si ca avem tot timpul din lume sa fim tineri, sa facem prostii si sa fim impreuna. si poate ar fi asa daca timpul nu ne-ar da doua palme sa ne aduca aminte ca anii fug, iar noi crestem odata cu ei si unele lucruri se mai schimba.
si iti dai seama ca drumurile voastre se despart si incepi sa iti faci valizele.
si iti dai seama ca totul incape in 2 valize.
o viata de om ascunsa in doua valize.
atit.
le urci in tren si pleci.
pleci doar tu si doua valize.
asa cum pleaca toamna cocorii, asa plecam si noi.

e atit de bine si totusi atit de greu atunci cind ai oameni dragi, oameni buni.


http://www.youtube.com/watch?v=R4shwJBnYEM



vineri, 6 septembrie 2013

aici e bine

miros de cafea buna. acolo cum o sa fie?
-
din toata vara asta atit de importanta pentru un eventual viitor prosper al nostru, eu am invatat ca oricit ne-ar parea noua ca suntem de mari si pregatiti pentru o viata noua, independenta, ne e frica.
atunci cind ajungi in momentul cind iti dai seama ca chiar pleci, atunci te invaluie frica. nici nu ai ajuns bine acolo ca deja te simti strain si deja iti e dor.
-
din toata studentimea petrecuta undeva departe de casa cred ca inveti sa fii puternica, rabdatoare si inca multe alte chestii pe care urmeaza sa le invat si eu.

inca tare multe ginduri ma urmaresc, dar e atit de greu sa le pun intr-o ordine.
straniu, dar am impresia ca atunci cind o sa ajung acolo o sa imi fie mai usor. iar apoi o sa vina greul.

da, cu siguranta, oamenilor care lasa totul acasa si pleaca undeva departe trebuie sa li se ridice monumente.